joi, 19 aprilie 2012

JUDECATA DIVINĂ


 -Domnule Judecător Divin şi onorată Înaltă Instanţă Divină, mă autodenunţ: Sunt prost! Doamne ajută!
            - Aşa şi?
            - Păi v-am spus, sunt prost!
            - Şi ce-i cu asta? Să fii prost nu este un delict divin. Sunt foarte mulţi proşti pe lumea asta dar şi mai mulţi pe lume-ailaltă! Toate codurile de legi sunt făcute pentru proşti. Inclusiv Codul de Legi Divine, Doamne iartă-mă! Foarte bine pentru dumneavoastră. Felicitări! Sunteţi un norocos! Aveţi un loc asigurat în Împărăţia Cerurilor!
            - Domnuuuuu... Judecător Divin, râdeţi despre mine?
            - Absolut deloc! Atunci când maestrul dumneavoastră a zis „Prost să fii noroc să ai!”, a avut perfectă dreptate.
- Aaaa.... Dar staţi un pic! Când eu i-am ţepuit pe fraierii ăia invocând Dreptul Divin la bani, nu se pune?
            - Nu! Deoarece Dreptul Divin la bani este o scorneală umană. Aţi procedat absolut corect. Aţi aplicat un principiu care spune că atunci când fraierul este pregătit, apare şi şmecherul, iar cum acţiunea principiului este biunivocă, aţi fost pe rând şi fraier şi şmecher, minusul cu plusul se anulează, aşa că nici asta nu se pune pentru că sunteţi pe zero. Ba chiar pe plus pot să zic, deoarece aţi ascultat şi Porunca Divină de a înmulţi arginţii. Ba încă aţi recunoscut ca aţi ascultat şi de Legea lui Murphy cum că „banii nu trebuie să stea la fraieri” precum şi de corolarul lui Pocorschi: „profitul nostru mai mare pentru al dumneavoastră mai mic”...  V-aţi comportat ireproşabil.
            - Domnu Judecător Divin, nu mai înţeleg nimic. Totuşi i-am fraudat psihic pe fraieri. Teoria aia americănească la modă pe care le-am servit-o eu, aia cu Saltul Cuantic şi cu Noua Energie este o scorneală ordinară!
            - Este da. Şi ce dacă? Are şi părţile ei bune! Cei care cred în saltul Cuantic şi în evadarea în altă dimensiune încearcă să fenteze scorneala cealaltă, cea abominabilă care te seacă la lingurică, cu Apocalipsa. Dar ambele scorneli, datorită fricii de a nu sfârşi de data aceasta într-o a treia scorneală, cea cu Focul Gheenei, îi determină pe oameni să fie mai buni şi să evolueze... Eu personal, ca Judecător Divin, nu văd nimic rău sau imoral în a încerca să fii mai bun...
            - Vă rog să mă iertaţi că vă sâcâi, dar cu frauda psihică până la urmă cum rămâne? Totuşi uite că i-am minţit, iar chestiunea aceasta mă roade şi am mari procese de conştiinţă!
            - Haideţi domnu inculpat Colocuţombulos, că vă văd om serios! Dar cui credeţi dumneavoastră că îi pasă de frauda psihică! În Decalog zice clar: „ Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.” Despre minciuna practicată în afara unei săli de judecată sau despre frauda psihică nu se suflă nicio vorbă! Păi tot omul fraudează psihic pe cine prinde, începând cu sine însuşi, atunci când se iluzioneză şi se autoamăgeşte, apoi cu cei apropiaţi, bunăoară cu copiii lui, cărora le vorbeşte şi le înscenează mascarade cu Moş Crăciun şi Moş Nicolae, apoi cu răspunsurile date în doi peri: „ Ce mai faci?, Bine mulţumesc, dar tu?, Şi eu bine.”, până la marii maeştri spirituali care încearcă să transmită adevăruri fundamentale, învăţături si trăiri personale privind iluminarea prin cuvinte... Păi cuvântul stimabile inculpat este unealta cea mai perfidă şi mai perversă prin care fiecare, cu voie sau fără voie, fraudează psihic pe fiecare..... Ia uite ce zicea venerabilul Buddha:
            „Nu credeţi în buna credinţă a tradiţiilor, chiar dacă datează de generaţii şi sunt larg răspândite. Nu credeţi un lucru numai pentru că mulţi alţii vorbesc despre el. Nu credeţi în bunele intenţii ale înţelepţilor din vremurile trecute. Nu credeţi în ceea ce v-aţi imaginat, sugestionându-vă că un zeu a fost sursa voastră de inspiraţie. Nu credeţi în autoritatea maeştrilor şi a preoţilor. După ce examinaţi totul, credeţi numai în ceea ce aţi verificat şi experimentat singuri şi consideraţi a fi rezonabil după felul vostru de a fi”.
           
- Dar totuşi ceva am făcut, să ştiţi! Şi doresc să mă autodenunţ verbal.
            - Inculpat Ptruptrucea Colocuţombulos, dumneavoastră chiar sunteţi prost de tot? Sunteţi idiot de-a dreptul dacă insistaţi cu autodenunţurile astea prosteşti.
            - Da. Sunt idiot... am recunoscut...  dar nici dumneavoastră domnule Judecător Divin nu sunteţi prea departe de mine!
            - Cuuuuuuum? Ce-ai zis? Să nu îndrăzneşti idiotule să sfidezi Inalta Instanţă Divină, aici de faţă, că te ia mama dracului şi iadopârnaia pe viaţă te mănâncă!
            - Aici sunt domnule Judecător Divin, sunt Talpa Iadului... să-l iau?
            - Belfegoareeee... unde eşti?
            - Aici sunt Domnule Judecător Divin, să trăiţi!
            - Belfegoare, spune-i lu’ mă-ta să tacă, pentru că altfel o ia şi pe ia mama dracului.
            - Păi, măriteeee... ea e mama dracului!
            - Da’ bunică-ta unde e?
            - N-am bunică dom’ Judecător Divin, că a murit înainte să se nască!
            - Băi Belfegoare te invit să nu-ţi baţi joc de mine! Dă-mi acum pe loc un singur exemplu ca să te cred că bunică-ta nu e un paradox absurd şi că a murit înainte să se nască!
            -  Şansa la bunăstare a românilor! Poftiţi exemplu. Şi vă mai dau şi altele: şansa la o istorie glorioasă, la o guvernare adevărată şi benefică, la justiţie corectă, presă liberă...
            - Bine, bine! Cunosc marafeturile acestea. Te cred! Şi-acum inculpat Ptruptrucea Colocuţombulos, ca să nu vă transform într-un vieţaş, vă rog să demonstraţi şi să vă argumentaţi aserţiunea că sunt aproape la fel de prost ca dumneavoastră.
            - Domnule Judecător Divin şi onorată Înaltă Instanţă Divină îmi cer iertare dacă am fost interpretat greşit. Este o chestiune de principiu iar nu de ultraj.  Chestiunea este mult mai simplă decât pare. Pe o scară a inteligenţei în Univers de la 1 la 100, cam pe unde credeţi că vă situaţi dumneavoastră?
            - Să zicem cam pe la 85.
            - Aşaaa... bun! Şi faţă de mintea lui Dumnezeu...?
            - Aaaaaa... păi nici nu mă pot compara eu cu El.... Raportul dintre mintea mea faţă de a Lui trebuie să fie undeva pe la 0,00000000000000000000000000000001 % .
            - Vedeţi? Şi a mea cam tot pe-acolo se află! Că de-aia vă ziceam că nu sunteţi prea departe de mine...
            - Bravo inculpat Ptruptrucea Colocuţombulos, vă felicit. Mai că îmi vine să vă aplaud!
            - Zău că nu e cazul domnule Judecător Divin! Lăsaţi vă rog aplauzele pentru că am să mă autodenunţ din nou şi poate că la urmă, după ce-o să auziţi ce am să spun, n-o să mai vreţi...
            - Mă rog, dacă ţineţi neapărat, haide să vă auzim declaraţia!
            - Stimate domnule Judecător Divin şi onorată Înaltă Instanţă Divină sunt vinovat de a fi eliminat definitiv din imaginarul colectiv, peştişorul de aur.
            - Iote că pe-asta n-am mai auzit-o! Fugi domnule de-aici, că ne păcăleşti! Aţi băut ceva, inculpat?
            - Nu domnu’ Judecător nu am băut nimic!
            - Nu se poate aşa ceva! Tot ce s-a spus vreodată despre peştişorul de aur şi tot ce va urma să se spună, poveşti, basme şi bancuri stă scris în Akasha!
            - Cu tot respectu’, dar nu se va mai spune nimic de-aici încolo despre peştişor, decât cel mult bancurile vechi, pentru că l-am mâncat. Îmi pare rău, îmi regret fapta, dar peştişorul de aur nu mai există, decât în memoria akashică.
            - Oricum, peştişorul de aur nu exista fizic, ci doar în Astral.
            - Pardon? L-am avut în tigaie, domnu Judecător Divin, că doar nu-s orb... Uite parcă-l văd! Cu toate rugăminţile lui, peştişorul de aur pe care tocmai îl prinsesem încă se mai zbătea în tigaia mea. Io nu cred în poveşti. Ce dacă îmi promitea marea cu sarea, c-o să fac, c-o să dreg, c-o să-ţi dau, c-o să te fac aşa şi pe dincolo, c-o să ai, c-o fi, c-o-mpărţi.... că io de doăjdoi de ani tot aud c-o s-o duc bine.... Nu mai cred nimic! Ce-i în mâna nu-i minciună!  Şi chiar daca i-aş fi cerut să ducă la îndeplinire câte trei dorinţe fiecărui român în parte, sunt mai mult ca sigur că niciunul dintre ei nu s-ar fi gândit decât la binele propriu şi în niciun chip, să sacrifice una dintre cele trei dorinţe pentru binele ţării. Mi-e greu să mai cred aşa ceva... Când eşti lihnit, o plachie de peştişor, fie el şi de aur, face cât toate promisiunile din lume! Când eşti lihnit nu mai ai cum să ai trei dorinţe... ai numai una şi bună: să înfuleci pe săturate. Noi cu hamsiile iar hămesiţii de politicieni, cu peştişorii lor aurii şi cu ciolanu’ lor!  Nu sunt un om rău. De fapt când îl pescuisem, m-am uitat în gura lui, ce să zic...!? şi am apucat de i-am spus şi prima mea dorinţă:  „- Vreau să găsesc în portofel lozul cel mare de la Loteria Română!” „- S-a făcut!”, mi-a zis. Şi când bag mâna în buzunar după portofel.... ia portofelu’ de unde nu-i... !!!  "Iote-te-al dracului!"  Chestia asta m-a scârbit în aşa măsură încât m-a determinat să nu mai cred în poveşti. Aşa că m-am răcorit şi am aruncat peştişorul de aur în tigaia de teflon. Desigur că ar fi meritat o soartă mai bună, dar ce să fac dacă nu am tigaie de aur...!?  Dracu’ m-a pus!?
            - Când aţi mâncat peştişorul?
            - Azi dimineaţă pe la ceasurile nouă şi ceva, înainte să intru în thetavis, ca să mă prezint la Judecata Divină...
            - Aha, bun! Belfegoare ştii ceva de chestiunea aceasta cu peştişorul?
            - Nu mărite, că eu nu dau la peşte! Eu aştept tramvaiul... Poate să ştie ceva Obersturmbahnführer-ul Poliţiei Criminale sau Azazel, că ei se ocupă de peşti...
            - Cheamă-l imediat pe Azazel!
            - Aici sunt domnule Judecător Divin, m-aţi chemat?
            - Azazele, recunoaşte! Ai vreun amestec în povestea cu peştişorul de aur şi cu inculpatul Ptruptrucea Colocuţombulos?
            - Da mărite! Eu l-am împins să-l mănânce!
            - De ce?
            - Păi să vedeţi... Acu fo două săptăluni astrale eram în Beta şi dădeam cu Ăl de Sus la peşte, pe la Snagov... El, fie-i Numele veşnic lăudat, aştepta peştii cei mari de la Justiţie, cei cu viloaie de pe marginea lacului... Se făcuseră ceasurile nouă şi se uita cam chiondărâş la mine pen’că El nu prinsese nimic, pe când eu prinsesem doi peşti care tocmai încercau să plaseze nişte arhangheişe fraţilor mei care chibiţau pe margine... Mă rog, era joi, iar peştii cei mari nu se scoală din thetavis în timpul săptălunii mai devreme de zece, dar nu vream să-i zic ca să nu-L supăr. Şi deodată vede pluta că-i mişcă... Ce bucurie şi iubire fără seamăn L-a cuprins, nu pot să vă zic... da’ i-a trecut repede şi şi-a pus mâinile în cap când a văzut ce flintic de peştişor a tras din apă.... ce-i drept, auriu dar tare pricăjit.  
            - „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare... V-a pus Dumnezeu mâna-n cap!” i-am zis.
            - „Mulţumesc, am clarsimţit” şi dădu să arunce peştişorul în şanţ.
            - „Doamne, nu-l arunca...! Ăsta-i peştişorul de aur, e fermecat şi-ţi poate îndeplini trei dorinţe, Doamne!”
            - „Mie!? - mi-a replicat - Poate Io lui... Şi hai termină cu prostiile şi cu farmecele că numai la de-astea eşti bun!” şi iar dădu să arunce peştişorul.
             - „Doamne, pupa-Ţi-aş poala Ta, să-ncremenesc dacă Te minţ! E de aur de cinşpe mii de karate!”
            - „Bine, bine! Te cred! Da, daaaa.... e de aur, e fermecat, îndeplineşte trei dorinţe, o fi, dacă zici tu! Mdeh...!” şi-l azvârli cu năduf la marginea şanţului. Şi-atunci peştişorul prinse a grăi:
            - „Vezi băi Azazele ce tâmpit eşti...! Uite ce mi-ai făcut! Crezi că aveam nevoie de avocaţi? .... „Doamne, fie-ţi milă de mine şi aruncă-mă înapoi în apă, c-o să dau acatriste pentru Tine, c-o să-ţi fac colivă....”, mă rog, faze de-astea....
            - „Ia te uită! Vorbeşte! Ptiu! Piei drace!” a zis Ăl de Sus şi-atât am mai apucat să văd cum îl aruncă înapoi în apă, că m-am şi trezit în pardon, Fundul Iadului.... Iar el, nemernicul de peşte în fundul lacului... Şi ce să vă zic eu acum!? Dincolo de faptul că m-a beştelit în faţa Domnului, lui i-a fost bine în fundul în care a nimerit, dar mie nu, că m-a strâns cu sfincterul de m-a căpiat, de-a trebuit să-i provoc un hemoroid ca să scap de-acolo! L-am muşcat aşa de rău până să-mi dea drumul, că mi-am rupt patru dinţi.... Şi m-am jurat că-i fac de petrecanie cu prima ocazie....
            - Măăăăăăiiii.... Azazele...!!! Măăăăi..., tu nu-ţi dai seama ce vorbeşti.... ! Te pui cu Iadul? Cum îndrăzneşti să strici tu lucrarea Domnului?
            - Nu mărite, nu! De peştişorul de aur vorbeam, păcatele mele.... Iar ocazia mi s-a arătat cu idiotu’ de Ptruptrucea, ăăăăă..... mă scuzaţi domnule Judecător Divin, cu inculpatul... !
            - Obăre, eşti aici?
            - Aici sunt domnule Judecător Divin, să trăţi!
            - Obăre, ia-i p-ăştia doi, pe inculpat şi pe Azazel şi ţine-i în arest două ore sub strictă supraveghere şi pază. Să pui lângă ei un ţucal şi-un bol cu aghiasmă şi să-i dai inculpatului praful ăsta purgativ din Purgatoriu să-l înghită. Ai înţeles?
            - Da să trăiţi!
            - Azazele!
            - Da domnu’ Judecător Divin!
            - Tu să-i ţii ţucalu’ inculpatului şi imediat după purgaţie să alchimizezi peştişorul şi să-l faci la loc din aur cum a fost. Nu mă interesează cum o faci, de pe unde-i aduni tu cuantele, în două ore vreau să văd peştişorul de aur aici la mine pe masă în bolul cu aghiasmă! Ai înţeles? Hai executarea!
            - Grefiere ai notat?
            - Am notat domnule Judecător Divin!
            - Şedinţa se suspendă pentru două ore divine. Vă rog să evacuaţi sala!
..............................................................................................................................................
            - Declar deschisă partea a doua a şedinţei de Judecată Divină! Domnule Obersturmbahnführer al Poliţiei Criminale vă rog să aşezaţi probele pe masa onor Înaltei Instanţe Divine!
            - Şi ţucalu’ să trăţi?
            - Da şi ţucalu’. Mulţumesc. Uauuuuuuu......!!!! Da’ce peşte-i ăsta fraţilor...!!!!!
            - Peşte domnu’ Judecător Divin, peşte! Ce, n-aţi mai văzut peşte?
            - Gura Azazele! Te rog să nu fii obraznic şi să vorbeşti numai când eşti întrebat! Şi să nu mai sfidezi onor Înalta Instanţă divină vorbind printre dinţi! Sigur că am mai văzut peşte, dar ca dihania asta minusculă şi fără gură n-am mai văzut... şi crede-mă că văd şi aud bine pentru că am făcut Dreptul la Grădiştea ..... Iaca te-ntreb: ce i-ai făcut peştişorului de aur de a ajuns să arate ca un avorton! Ha? Şi cu rahatul ăsta verde smarald, împietrit în ţucal şi cu pentagrama asta mâzgălită pe fundul lui, ce-i? Ce înseamnă toată mizeria asta?
            - Staţi dom’ Judecător Divin, nu vă enervaţi! În primul rând, rahatul ăla nu este ceea ce credeţi, ci este piatra mea filozofală pe care am uitat-o înăuntru şi vă rog să mi-o înapoiaţi şi în al doilea rând, doar atâta aur mi-a ieşit la transmutare, de unde era să fac eu peştele mai mare, că doar nu sunt escrocontele de Saint-Germain să vă coţcăresc!
            - Iar vorbeşti printre dinţi? Îţi baţi joc de mine? O să mai pupi tu piatra asta verde când mi-oi vedea eu ceafa! Piatra şi peştele, dacă mormolocul ăsta de aur poate fi numit peşte, rămân probe la dosar şi-o să le păstrez la mine-acasă în safe! Orişicât piatra filozofală e mai în siguranţă la un Judecător Divin decât la un Drac împieliţat....  Buuuun...! Să revenim la peştişor! De ce nu are gură şi de ce a ieşit atât de mic?
            - Nu ştiu Divinule... aşa era! Da’ ce, l-aţi văzut înainte?
            - Nu, nu l-am văzut, însă inculpatul l-a văzut şi am să-l invit să recunoască proba şi să depună mărturie. Şi să stii de la mine că dacă te prind cu fofârlica, iadopârnaia te mănâncă, fochist ajungi la focul gheenei.
            - Auzi Ptruteo, să nu îndrăzneşti să spui ceva contra, că te sparg la cuante! Io atâta-ţi spun!
            - Azazele, te invit să nu intimidezi martorul. ! Inculpat Ptruptrucea Colocuţombulos, vă rog să vă apropiaţi şi să recunoaşteţi peştişorul de aur? Acesta este?
            - Da domnule Judecător Divin, acesta este dar...
            - Ce v-am zis eu, dom Judecător...!? Vedeţi, vedeţi!?
            - Gura! Nu întrerupe mărturia.... Aşadar aţi afirmat ca el este peştişorul de aur dar nu v-aţi terminat declaraţia. Aţi spus ca „acesta este dar.....” Dar ce?
            - Azazelu l-a făcut mult mai mic şi fără gură, ca să nu depună şi el mărturie! Aia e!
            - Obăre eşti pe fază?
            - Da, să trăiţi!
            - Dar ce mărturie ar fi putut el să depună, inculpat Ptruptrucea Colocuţombulos?
            - Păi.... cam ce s-a întâmplat cu tot aurul după alchimizare, domnule Judecător Divin, că vedeţi dumneavoastră, peştisorul este acum de trei ori mai mic faţă de cum l-am pus eu în tigaie iar eu înafară de peşte, azi dimineaţă am mai mâncat şi-o omletă cu ceapă... din cinci ouă.. şi cam cu o juma de franzelă....  Că după câte am băgat eu de seamă a alchimizat tot ce am lăsat eu în ţucal.... Tot! Nimic nu i-a scăpat!
            - Aşaaaa...?  Şi unde-i tot aurul?
            - La el în gură! N-aţi remarcat chiar dumneavoastră că vorbeşte printre dinţi?  Şi-a îmbrăcat toţi dinţii în aur!
            - Ahaaaa..!Azazele, carevasăzică d-ăştia-mi eşti! Ia arată-mi dinţii!
            - Mhhhmmmmmmmmmhh...! Ntz!
            - Arată-mi dinţii când îţi spun!
            - Mhhhmmmmmmmmmhh...! Nu vreau!
            - Obăre!
            - Da să trăiţi! Poruncă!
            - Umflă-l!
            - Grefiere!
            - Da domnule Judecător Divin, vă ascult.
            - Te rog să nu menţionezi ]n provesul verbal divin ceea ce am să discut acum cu inculpatul.
            - Am înţeles domnule Judecător Divin. Nu notez.
            - Băi Ptrupteo! Tu îţi dai seama ce ai generat cu autodenunţul ăsta al tău? Îţi dai seama în ce belea te-ai băgat singur?
            - Nu dom’ Judecător, nu îmi dau seama... Eu am fost cinstit şi corect şi am spus ce am făcut... Tot ce-am spus este purul adevăr!
            - Ia mai lasă-mă bă frate cu adevărul ăsta al tău că nu interesează pe nimeni adevăru’. Adevăru’ are atâtea feţe, că pân la urmă e adevărat numa ce scrie aici în procesul verbal. Indiferent ce scrie! Chestia e că eu nu pot lăsa două lucruri atât de valoroase şi miraculoase în custodia Poliţiei Criminale, că doar n-oi fi aşa de prost, dar nici să devin o ţintă nu vreau.... Am eu o socoteală cu peştişorul de aur şi cu piatra filozofală. Îmi trebuie amândouă. Pe tine însă o să te fugărească toţi dracii şi or să te canonească până la sfârşitul vieţii tale pentru ce i-ai făcut lui Azazel, ca să nu mai vorbim de faptul că ai luat viaţa unei fiinţe. Legea Divină zice clar: „Toate fiinţele reale şi imaginare au drept egal la viaţă şi la fericire.” Aşa că din punct de vedere legal ai cam împopistrat-o. Da’ răuuuu... nu aşaaaa.....! Dacă vrei să scapi, uite ce-ţi propun eu ţie: retrage-ţi autodenunţul, eu iau peştişorul de aur şi piatra filozofală şi în schimb pe tine te dau eu scăpat, ba încă îţi asigur şi protecţie atât în Astral cât şi în Beta. Obărului şi grefierului le dau nişte bani, iar cum singurul martor, Azazel o să stea în iadopârnaie până ce-o să fiu eu sigur că nu ciripeşte. Nimeni n-o să ştie nimic de toată tărăşenia pentru că o să distrug procesul verbal şi toată lumea va fi mulţumită...
            - Nu ştiu ce să zic... Io sunt un tip corect! Parcă n-aş prea...
            - Băi Ptruteo, tu chiar eşti prost!? Bă tu vrei să-i ţii toată viaţa companie lui Azazel la iadopârnaie? Că nu mi-e greu s-aranjez să ocupaţi aceeaşi celulă...
            - Dom Judecător, ia staţi aşa!
            - Ce-i?
            - Staţi aşa că primesc un mesaj de la peştişorul de aur pentru dumneavoastră...!
- Ce mesaj visezi băi, nu vezi că n-are gură? Vrei să mă duci cu preşu’?
            - Nu dom Judecător... e un mesaj telepatic. Zice că e gata să ne îndeplinească şi mie şi dumneavoastră câte o dorinţă. Pe cea mai ascunsă. Pe rând. Eu mi-am pus-o. Puneţi-vă şi dumneavoastră o dorinţă! V-aţi pus-o?
            - Da. Dar în minte, că doar n-oi fi idiot s-o spun în gura mare...
- Da, da! Acum zice să închidem ochii. Închideţi ochii vă rog dom Judecător!
            - Gata i-am închis! Ce urmează?  
            - Zice că a asistat la toată conversaţia noastră şi că mai întâi vrea să mi-o îndeplinească mie... Io unu ca să ştiţi, i-am cerut să mă facă nevăzut. Aşa că am luat peştişorul de aur şi piatra filozofală şi m-am tirat! Ţi-am spus că eşti idiot. Hai sictir!
            - Băăăăăăiiiiii.... te distrug! Ia uite domne că a dispărut! Obăăăăăăăreeeeee... unde eşti obăre!? Dă-l în urmărire generală!

6 comentarii:

  1. :)
    Salutare, Ptruptrucila!
    Bine-ai revenit in cibergspatiu.
    Lectura mi-a sfredelit tartacutza si mi-a torturat falcile...
    :)
    Judecata e di vina!
    :)
    Ptiu' drace prin ce aventuri ai trecut. Ada pestisoru'ncoace, sa-i transformam pliciu' lu' Prigoana-n rahat si ochii lui Base in zahar vanilat!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Heheheeee...Te salut din fundul bălţii mele pe care o visez taman în fundul curţii de la Jariştea a soacrei mele divinistice , Ptruptrucele cel thetasimpaticq. Azazel ăsta din povestea ta , văd că-şi bagă coada peste tot şi nu-mi mai pot vedea de treabă pe Blogăreala mamii lui de Google . Da io sper să ajungă şi felicitările mele la tine , pentru savuroasa ta poveste care se pare că-i fără de sfârşit , la noi , ca şi reforma perpetuă - fără de cap şi fără de coadă . Degeaba mă tot duc la pescuit şi încerc să prind peştişorul mult visat . Mai bine învăţ să dau spargeri de safe-uri ...judecătoreşti ori mă fac dinţar să-i umblu în peştera de gură ... lui Azazică .Aştept cu interes ceea ce va urma !

    RăspundețiȘtergere
  3. :)))))))))))))))
    Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie!
    :)))))))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  4. Aşa, Danule, aşa, spune-i tu asta, că pe mine nu mă credeeeee pârdalnicul!
    :)))))

    RăspundețiȘtergere
  5. Am citit acum încă o data savuroasa ta povestire ; acum după ce am văzut ce poate însemna judecata divină a înaltei Curţi care a făcut dreptul la Grădiştea .Hahahahaaaaaaa !!! Misto de tot !! Am râs cu poftă şi am realizat încă o data că am de-a face cu o operă de artă pe care aş vrea s-o văd şi să o citesc pe de-a-ntregul de la cap la coadă , Dane ! Să fii sănătos şi să-ţi poţi duce opera până la capăt , că mare bucurie ne faci cu o asemenea lectură , atât de bine ancorată în realitatea noastră jalnică . Cu toată stima şi preţuirea unui pescar modest care mai crede încă în van în existenţa peştişorului de aur şi în posibilitatea materializării celor trei dorinţe ale lui - ţinute bine la secret ! :) )))))))

    RăspundețiȘtergere
  6. Betoooooooooooooooooon! Am ras de numa'...

    RăspundețiȘtergere

rosteste