miercuri, 14 noiembrie 2012

MIERTE FIERTE ŞI RĂBDĂRI PRĂJITE


MENIU DE POST    

CIORBĂ DE MIERTE FIERTE ŞI RĂBDĂRI PRĂJITE CU MĂMĂLIGUŢĂ ŞI COLIVĂ LA DESERT. 

           

            Ciorba de mierte fierte şi răbdările prăjite cu mămăliguţă este unul dintre meniurile care îmi ies foarte bine de fiecare dată. La acest meniu se mai adaugă opţional şi o colivă. Coliva însă nu trebuie să vă preocupe căci or să v-o pregătească rudele sau prietenii după aceea. Sau mai bine vecina de la doi. Mult mai bine, deoarece cu rudele şi cu prietenii nu se fac afaceri.  
            Aveți nevoie de mălai ca să puteţi cumpăra aşa, notaţi:      

            Mălai, două bucăţi de mierte ca la juma de chil (nu kil) fiecare, 10 răbdări crude, 1,385 morcovi, jumătate de ardei întreg tăiat pe diagonală, o ceapă de apă şi una de vin, o rădăcină viguroasă de păstârnac, 3,14 cartofi mai măricei, 4 linguri de argint, un ou, un bou, o lingură rasă, tunsă şi frezată de făină, o cutie mică de smântână şi una de chibrituri pentru aragaz sau pentru pălărie, 300 ml lapte gros, ulei, leuștean, piper şi fiţi atenţi că sare. Opțional se poate înăcri cu oțet, zeamă de lămâie, sare de lămâie, borș, corcoduşe sau altă poamă acră.   

            Poftă bună!    


            Am glumit, reţeta abia acum începe.

            Notaţi !          

            Se ia boul, se trimite la muncă, se iau şapte piei de pe el, maşina, casa, banii din cont şi dup-aceea se înjunghie pe la spate cu prietenul casei. Fără frică, căci boul va cădea ca un bou înjunghiat. Se beleşte de cea de-a opta piele şi se pune la proţap. Apoi se iau toate ingredientele de mai sus, se aruncă şi se mănâncă fript.     

            Poftă bună !   


            Pardon am greşit ! Asta nu e reţeta de post, reţeta abia acum începe. Renunţaţi la bou şi luaţi înapoi tot ce-aţi aruncat dacă n-au venit între timp gunoierii. Dacă nu, luaţi altele. Ca să nu fie păcat, mâncarea se pregăteşte după apusul soarelui, aşa că nu se vor folosi oale de zi, ci numai oale de noapte.               

            Notaţi !          

            Luaţi o tărie mică la început ca să vă vină pofta de treabă. Patru, cinci păhărele. Vă rog să notaţi cum trebuie ! Am spus păhărele nu pahare. Bine, hai şase!   

            Se bate o cruce mare, se spune „Doamne ajută !” se mai dă un păhărel de duşcă şi-apoi se face un şpriţ din două jumătăţi ceapă, de apă şi de vin, se taie solzișori (celelalte jumătăţi se pun în mierte), iar ardeiul, morcovii și păstârnacul se taie în formă de dodecaedre mărunte, după care se pun împreună la călit, în puțin ulei, într-o oală de noapte mai mare. Se lasă să se călească 3, 4 minute, timp în care mai luaţi un păhărel, după care mai luaţi încă unul şi de-abia după aceea se adaugă vreo 2, 5 l de apă și puțină sare.
            Separat mai luaţi trei păhărele, mai bateţi o cruce medie şi-o puneţi de mămăligă.            

            Răbdările se prăjesc şi se dau prin sare după care se bagă singure în mămăligă. Când o să vedeţi minunea, obligatoriu mai luaţi un păhărel şi mai bateţi trei cruci mari şi ziceţi iar „Doamne-ajută”, nu „Iotete-ale dracului! ”. Atenţie, toate răbdările trebuie să fie şi bine prăjite şi cu sare, căci altfel se întâlneşte cruda cu nesărată şi explodează mămăliga. Mai adăugaţi un păhărel ! 

            Între timp miertele se toacă singure cu belenderul, iar dacă nu aveţi belender se toacă cu mâna, sau eventual cu un cuţit, deşi după ţuică mai sigur e cu mâna, după care se mai mai trage o duşcă şi se aşează tot singurele într-un castron și se adaugă orezul, celelalte jumătăţi de ceapă, tăiate tot solzișori, oul, boul și un strop de sare. Se mai ia un păhărel şi se frământă cu mâna până rezultă un amestec omogen. Am zis boul !? Fără bou. Hai încă trei păhărele că n-o fi foc! Am zis belender! Rectificaţi, blender! Mai serviţi un păhărel, vă rog !


            Când supa începe să fiarbă, se modelează miertele, care trebuie să fie cam de mărimea unor bomboane de pe colivă. Ca să fiarbă deodată, nu se pun în supă pe măsură ce sunt modelate, ci se așează pe o farfurie și doar când sunt toate gata se mai beau două păhărele şi se pun în supa care fierbe. Miertele, nu păhărelele, să fim bine înţeleşi ! Dacă se formează spumă, mai luaţi două păhărele, după care aceasta se va îndepărta de dumneavoastră aproape singură, cu ajutorul unei palete. Notă... Este interzis să bateţi cruci cu paleta în mână. Dacă totuşi aţi făcut-o, mai luaţi două păhărele şi ziceţi „Doamne iartă-mă!”. Între timp se curăță și cartofii şi vecina de la doi, aşa că trebuie să mai trageţi patru-cinci păhărele cu rudele ei după care le daţi lor să vă facă coliva. Vă întoarceţi în bucătăria dumneavoastră. Două cruci, un „Doamne fereşte !”, o metanie mare şi un păhărel. Atenţie la metania mare, să nu atingeţi coada de la tigaie ! Cartofii se taie cubulețe sau alte poliedre mici, iar când miertele sunt pe jumătate fierte se adaugă și aceștia în supă. În supă, am spus supă, vă rog să fiţi atenţi !


            Când supa este aproape gata, mai trageţi două păhărele şi-apoi din făină, ulei, smântână și lapte se face un rântaș, în felul următor: într-o oală de noapte mai mică se toarnă un pic de ulei sau ţuică, dacă vă lasă inima, iar când acesta se încinge, se adaugă făina. Făina este praful acela alb, nu cel roşu, dar merge şi cu roşu.  Nu se lasă să se prăjească, ci se bea un păhărel şi se amestecă doar de câteva ori, cât să se desfacă cocoloșii, după care se mai dau de duşcă două păhărele şi se adaugă repede smântâna și se amestecă din nou. Imediat după aceea se toarnă și laptele, amestecând bine, după care rântașul se ia de pe foc, se mai bea un păhărel și se toarnă peste supă. Peste supă v-am spus, vă rog să fiţi atenţi, ce dracu! Dacă mai sunteţi în stare, toată operațiunea aceasta se desfășoară foarte repede, fără păhărele de data aceasta, pentru ca ingredientele să n-apuce să se prăjească, iar rântașul să devină nesănătos. Dacă sunteţi o mototoală sau un împotmolit, opriţi aragazul, puneţi dopul la sticlă, aruncaţi totul şi luaţi-o de la început.

            Dacă însă vă iese figura, atunci după ce mai beţi un păhărel, hai două... ei, hai trei, na !, luaţi păhărelul, goliţi-l şi numai după aceea luaţi telefonul şi chemaţi-vă soacra la masă, dar cu un glas mieros, nu aşa cum îi vorbiţi de obicei, apoi adăugați rântașul, mai lăsați supa să dea câteva clocote, mai trageţi un păhărel, adăugați leușteanul tocat, potriviți-o de sare și piper, dar mai cu milă. Dacă doriți s-o înăcriţi, luaţi-o pe soacră de la uşă că stă de juma de oră şi daţi-i un păhărel. După care mai daţi-i încă unul şi o puteți lua de pe foc.             

            Aşezaţi soacra la masă şi serviţi-o întâi pe ea aşa cum se cuvine. Zâmbiţi-i! Daţi-i ca aperitiv o cană mare de ţuică şi vreo trei, patru răbdări prăjite, fără mămăligă. Dacă se-nverzeşte, ziceţi tare „ Vai mamă soacră ce frumoasă eşti!” şi mai încet „Doamne-ajută !”, bateţi cinci cruci medii şi două, trei metanii scurte, daţi-i o strachină cu mierte fierte, mai puneţi-i o cană de ţuică, beţi şi dumneavoastră una, aprindeţi o lumânare şi chiar dacă nu se-aprinde, daţi fuga după colivă. Sau mai bine sunaţi să v-o aducă ! Sau mai bine mâine dimineaţă, după ce o să vă treziţi. Şi nu uitaţi să-i uraţi „La mulţi ani !”   

            Somn uşor !

3 comentarii:

rosteste